C. este un prieten de-ai prietenului meu. Mai întâi, l-am cunoscut din povești, din toate miștourile despre el și despre divorțul său, fiind „bărbatul” experimentat din gașcă, primul însurat, primul divorțat. Toate experiențele au fost precoce- la 26 de ani, Codruț își lăsa nevasta pentru o colegă de muncă. Îi spunea cea căreia îi pusese inel pe deget și nume nou în buletin că se mută la hotel, dar el, de fapt, se instala comod într-una dintre camerele apartamentului spațios al noii sale iubiri.
Apoi, am cunoscut-o pe ea, cea mai îndrăgostită de el, cu inima frântă și cu autoamăgirea propriului bine în brațe. Că viața îi e minunată, că se descurcă foarte bine fără el, că își vede de viața sa, pierzând în vedere că se autodefinea pe toate planurile ca fiind „fosta soție”.
Viața ne-a purtat prin diferite anturaje, astfel că la un moment dat interacționam deopotrivă cu fosta soție și cu C. și prietena cea nouă. Ea este tipă foarte faină- puternică, plină de încredere în sine, nu total arogantă, cu personalitate puternică, cu o gamă largă de experiențe anterioare, provenind dintr-o familie cu posibilități. Nu mi s-a părut genul de femeie care să aibă nevoie de confirmări și, pentru o anume perioadă de timp, l-a transformat pe C într-un bărbat mai determinat, mai stăpân pe el, mai interesat de diete, planuri de afaceri și dezvoltare personală. Până la un punct, când C s-a plictisit de omul care devenise și pe care nu-l mai recunoștea, astfel că și-a luat bagajele și s-a mutat în apartamentul lui. Dar nu singur, ci direct cu o altă domnișoară.
Altă experiență, de la capăt. Azi, C și noua sa prietenă au afișat în spații virtuale publice o poză de pe litoralul grecesc.
Nu îl știu pe C suficient de bine, ca să pot să găsesc răspuns la întrebarea mea. Dar cred că are o tărie fantastică în el, din moment ce nu simte nevoia de a sta locului o perioadă, să-și vindece rănile de pisoi smotocit cam năvalnic.
Oare câtă iubire avem în noi, să pornim de la 0, iar și iar?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu